Nu, ceva mai badass, awesome și mutherfergaliciousfunky ca filmul ăsta nu o să mai apară în 1000 de ani!
Category: Filme şi seriale
Hello, Hello,
O să apară Sin City: A Dame to Kill For și vine în forță cu noi personaje interpretate de Joseph Gordon-Levitt și Josh Brolin care a jucat un rol impecabil în No Country for Old Men.
Sper ca filmul să se ridice la standardul impus de Sin City și mă bucur că l-au ținut pe platouri pe Bruce Willis, personajul lui fiind elementul ce făcea conexiunea între poveștile expuse în primul film, astfel fluidizând întreaga operă a lui Frank Miller(Robocop, 300) și Robert Rodriguez(Grindhouse, Once upon a time in Mexico). O altă apariție plăcută în film este Ray Liotta care joacă în filme bune de când îmi curgeau bale la gură savurând Goodfellas.
Se pare că filmul va rula în America începând cu data de 4 octombrie, așa că sper ca până de Crăciun să apară și prin satele de la noi.
Până atunci, recomand să vă umpleți timpul cu Killing Them Softly, dar să nu vă așteptați la acțiune non-stop, mii de gloanțe ce evită să-l lovească pe protagonist și găleți de sânge aruncate pe lenjeria proaspăt călcată. Acesta este un film frumos, ordonat, calculat, ce stă cuminte în bancă până la final, apoi se ridică calm, dă lovitura de grație și pleacă prin ploaie cu o țigară în colțul gurii, nepăsându-i că aceasta se va stinge în următoarele 5 secunde.
Vizionare plăcută.
S-a lansat filmul documentar Sound City, al cărui director a fost nimeni altul decât zeitateea lui, Dave Grohl!
Şi că tot veni vorba de piraterie, Dave a zis:
Revenind la film, tot ce pot să spun e că nu am mai văzut de mult un documentar atât de BADASS! Ca acţiune, totul porneşte când compania de discuri Sound City se închide, iar Dave vrea să aducă un tribut locului ce l-a lansat pe el şi trupa Nirvana în neantul plin de păsărici, bani şi droguri recreaţionale, numit Rock!
Nu vreau să dau detalii pentru că nu mă pot abţine să povestesc despre toate numele mari ce şi-au înregistrat albumele în Sound City, dar în acel loc s-a scris o mare parte din istoria rock-ului şi după părerea mea clădirea ar trebui declarată muzeu.
Un mic teaser:
Monty Freaking Python!
Sunteți sătuli dă programe de comedie expirate, răsuflate, copiate și alte căcaturi împrăștiate pe la televizor?
Te-ai săturat de glume pentru cocalari și decoltee aruncate pe ecran pentru a atrage ochiul ce s-a format să detecteze formele sferice flasce, la fel de eficient ca și rechinul ce simte picătura de sânge de fecioară în mii de milioane de miliarde de picături sărate ale oceanului.
Am i bitter enough?
Acu urmează recomandarea:
Și filmul pe care-l recomand din partea lor: Life of Brian unde Brian este confundat cu Isus. Simply genius!
Ideea e că Monty Python nu fac doar comedie, dar în glumele lor au găsit loc să strecoare întrebări ce ne macină pe mulți dintre noi (zic eu), la care aplică o logică atât de simplistă și eficientă, că-ți vine să-i dai palme lui papa.
Downloadați, șăruiți și vozionați.
Fiind un mare fan al filmelor Tarantino am zis că e nevoie mare să urmăresc The Man with the iron Fists ca să-l văd pe Russell Crowe cum se luptă corp la corp cu o duzină de chinezoiaice dezbrăcate și pe Lucy Liu dezlnțuită, poate repetă performanța din Kill Bill.
Un alt motiv pentru care doream să văd pelicula e pentru că joacă RZA, icoana și maestrul Wu-Tang Clan, iar în acest film el a produs coloana sonoră împreună cu The Black Keys, o trupă ce trebuie neapărat ascultată.
Acum să facem o incizie în măduva filmului și să vă zic unde și de ce mi-a pierit entuziasmul căpătat în timp ce așteptam marea lansare.
S-o luăm în ordine crescătoare:
1 – Filmul NU este produs de Tarantino, ci doar promovat de el pentru că se are bine cu RZA datorită colaborărilor anterioare.
2 – RZA joacă teribil și nu înțeleg de ce, pentru că în ultimul sezon de Californication a făcut o treabă excelentă interpretându-l pe Mr. Apocalipsă
3 – filmul e un ripoff după următoarele titluri:
Kill Bill = Scenele de luptă.
Crouching Tiger Hidden Dragon = Efectele speciale, doar că mult mai proaste.
Afro Samurai = Soundtrack-ul ce din păcate nu s-a adaptat imaginilor, așa cum s-a întâmplat în animația la care tot RZA a compus soundtrack-ul și pot zice că acolo a făcut o treabă extraordinară!
Sukiyaki Western Django = o parte din poveste și personaje, păcat că nu a folosit un platou asemănător, ar fi avut numai de câștigat.
4 – prea mult slowmotion ce pune în evidență scenele prost regizate. Dacă filmul ar fi rulat la frame-urile normale, poate că nu aș fi avut timp să mă plictisesc și să observ toate costumele proaste, machiajul exagerat și platoul ieftin pe care joacă.
5 – unele scene sunt exagerate într-un mod…nu știu cum s-o spun…pur și simplu nu arată bine, nici chiar pentru ochiul meu format pentru a accepta SF-ul. Aici sunt sigur că RZA a vrut să aducă la viață o bucățică din imposibilul realizat cu seria Afro Samurai(de exemplu scena asta), dar nu este pus în scenă așa cum trebuie și nici nu cred că poate s-o facă așa cum trebuie. Singurul film unde am văzut că animația poate fi interpretată de actori a fost Scott Pilgrim vs. the World.
6 – personajele nu sunt destul de bine conturate și prezența lor în film nu este bine proporționată.
7 – ultimul și cel mai important punct este că POVESTEA are culoarea maro, ne este prezentată o bogăție urmărită de un răufăcător neconvingător, un sclav exagerat de serios ce donează bani curvelor și un englez ce caută răzbunare pentru un ochi vânăt. Nu se leagă firele narațiunii pentru că nu există narațiune.
Atât e de ajuns, mi-am spus of-ul și sper ca RZA să se rezume la Soundtrack-uri și roluri secundare de acum încolo, că de altfel merită un Bitch Slap cu un Iron Fist.
Filmele horror nu sunt un motiv de bucurie, nu le vizionez ca să nu mă constipez dar de curând mi s-a făcut un dor de ducă și am dat peste The Mist, film pe care l-am văzut când a apărut și care mi-a lăsat o cicatrice frumoasă pe creier.
Filmul e bazat pe cartea lui Stephen King cu același nume și-l are ca actor principal pe Thomas Jane , un actor care după părerea mea e subapreciat și are multe de oferit.
Urmăriți filmul, e un horror adevărat cu o poveste bună, gângănii și puțină tentă filozofică, lucru greu de găsit până și în filmele de gen documentar sau istoric.
Un sincer: Vedeatea-ș ascuns sub plapumă și să te piși de frică-n sticlă.
Ca un gentleman.
Hi hi hi, na c-o apărut și trailerul de la Django, cel mai nou film al lui Tarantino.
Intro-ul cu melodia lui Johnny Cash îți unge inima cu vocea lui, iar scena unde sânjele e împrăștiat pe flori e tipică Tarantino.
Accentul lui Leonardo mi se pare cam exagerat dar cred că asta o să fie o trăsătură a personajului.
De acum încolo îmi trebuie răbdare până când o să apară pe la noi.
De mult zic: Doamne ferește să mă îmbolnăvesc terminal, primul lucru pe care-l fac e să-mi cumpăr o armă și să dau iama-n Cotețul Poporului.
Cam despre asta e vorba și-n God Bless America, ultimul film al lui Bobcat Goldthwait, celebrul regizor al filmului World’s Greatest Dad.
Am încredere în Bobcat și sunt convins că acest film îmi va gâdila orgoliul și imaginația mea bolnavă va fi în sevraj pentru vremurile negre ce vor veni.
Trailerul spune tot, de-acum aștept să văd ce-mi rezervă viitorul.
Dacă scenariul din 50/50 se va aplica și în cazul meu, veți auzi de faptele ce le voi săvârși.
Până atunci, tot ce pot spera e ca o parte din populația lumii, ăia mai deschiși la minte și care vor să tragă după ei și scursurile lumii, să vadă filmul și să le dea un șut în fund, șutul ce va apăsa trăgaciul.
Sper ca filmul ăsta să aibă impactul scontat.
Acum nu demult am rămas fără materiale de vizionat în timpul liber, așa că am încercat să revăd seria My name is Earl, serial care mi-a plăcut mult de tot, de asta trebuie să scriu o mică prezentare despre el în următoarele posturi.
Cum ziceam, mă uitam la producătorii serialului și am văzut că aceștia lucrează la alt proiect intitulat Raising Hope. Din curiozitate l-am încercat și…mi-a plăcut la nebunie!
Seria se bazează pe viața unei familii mai dezavantajată pe plan financiar dar foarte bogată și înțeleaptă pe plan emoțional colectiv(dacă se poate pune problema așa).
E vorba de o familie cam ghinionistă, a cărei viață e plină de surprize neplăcute. Ce face serialul să facă parte din TOP 5-ul personal este felul în care aceștia aleg să-și rezolve conflictele și problemele.
Familia e formată din persoane care în mod normal ar fi internate într-un salon psihiatric, dar se pare că se descurcă bine și evită instituționalizarea, cel puțin în primul sezon.
În caz că nu v-am înmuiat corzonul, aveți aici scăpările personajelor în primul sezon:
Nu am dat prea multe detalii ca să vă convingeți singuri cât de crazy-ass e serialul.
A, am uitat să zic alt motiv bun ca să urmăriți serialul ăsta: HOPE, bebelușa, e o dulce dulceață dulcegărie! Faci diabet zaharat imediat ce o vezi târându-se prin serial.
Închei aici zicându-vă un mare Ingioi.
Recomand să-l urmăriți pe Vplay, vă trebuie cont să-l vedeți dar nu o să regretați, site-ul e plin de seriale. Și nu, nu m-au plătit să le fac reclamă(deocamdată).
Baftalos!
Okey Dokey, na că băieții de la lemnu sfânt au mai turnat niște pastile multicolore în paharul lui Tarantino și l-au pus pe jar. Chiar îmi era dor de el după Inglorious Basterds, film despre care presupun că nu mai e nevoie să scriu nimic, fiind arhi-cunoscut și apreciat.
Tarantino îl ține în film pe cel ce a câștigat un oscar în numele său și anume Christoph Waltz, nazistul cu bune maniere, bune până îți pierdeai pantoful.
În echipa actorilor îi găsim pe: – Leonardo DiCaprio
– Samuel L. Jackson
– Sacha Baron Cohen
– Kurt Russell cu epicul The Thing
– Jamie Foxx
– RZA
Toate nume mari, toți cu reprezentații pe măsura așteptărlor regizorului.
Povestea orbitează în jurul unui fost sclav ce s-a reprofilat pe meseria de vânător de recompense(că e greu la cules cânepă) ce încearcă să-și salveze iubita din mâinile murdare a unui proprietar de plantații.
Presupun că sclavul e Jamie Foxx iar proprietarul ce-i sechestrează femeia e Leonardo, acum să vedem pe unde intră și Borat în povestea asta.
Filmul încă nu are un trailer, sper să apară repede și să nu dezvăluie prea mult din acțiune.
Baftalos.
De Mestecat 