De mult zic: Doamne ferește să mă îmbolnăvesc terminal, primul lucru pe care-l fac e să-mi cumpăr o armă și să dau iama-n Cotețul Poporului.
Cam despre asta e vorba și-n God Bless America, ultimul film al lui Bobcat Goldthwait, celebrul regizor al filmului World’s Greatest Dad.
Am încredere în Bobcat și sunt convins că acest film îmi va gâdila orgoliul și imaginația mea bolnavă va fi în sevraj pentru vremurile negre ce vor veni.
Trailerul spune tot, de-acum aștept să văd ce-mi rezervă viitorul.
Dacă scenariul din 50/50 se va aplica și în cazul meu, veți auzi de faptele ce le voi săvârși.
Până atunci, tot ce pot spera e ca o parte din populația lumii, ăia mai deschiși la minte și care vor să tragă după ei și scursurile lumii, să vadă filmul și să le dea un șut în fund, șutul ce va apăsa trăgaciul.
Sper ca filmul ăsta să aibă impactul scontat.
Archive for mai, 2012
Acum nu demult am rămas fără materiale de vizionat în timpul liber, așa că am încercat să revăd seria My name is Earl, serial care mi-a plăcut mult de tot, de asta trebuie să scriu o mică prezentare despre el în următoarele posturi.
Cum ziceam, mă uitam la producătorii serialului și am văzut că aceștia lucrează la alt proiect intitulat Raising Hope. Din curiozitate l-am încercat și…mi-a plăcut la nebunie!
Seria se bazează pe viața unei familii mai dezavantajată pe plan financiar dar foarte bogată și înțeleaptă pe plan emoțional colectiv(dacă se poate pune problema așa).
E vorba de o familie cam ghinionistă, a cărei viață e plină de surprize neplăcute. Ce face serialul să facă parte din TOP 5-ul personal este felul în care aceștia aleg să-și rezolve conflictele și problemele.
Familia e formată din persoane care în mod normal ar fi internate într-un salon psihiatric, dar se pare că se descurcă bine și evită instituționalizarea, cel puțin în primul sezon.
În caz că nu v-am înmuiat corzonul, aveți aici scăpările personajelor în primul sezon:
Nu am dat prea multe detalii ca să vă convingeți singuri cât de crazy-ass e serialul.
A, am uitat să zic alt motiv bun ca să urmăriți serialul ăsta: HOPE, bebelușa, e o dulce dulceață dulcegărie! Faci diabet zaharat imediat ce o vezi târându-se prin serial.
Închei aici zicându-vă un mare Ingioi.
Recomand să-l urmăriți pe Vplay, vă trebuie cont să-l vedeți dar nu o să regretați, site-ul e plin de seriale. Și nu, nu m-au plătit să le fac reclamă(deocamdată).
Baftalos!
Din păcate tâmpiții de pe youtube sau vimeo au hotărât că nu suntem destul de open-minded ca să ne permită vizionarea videoclipului de 9 minute, în schimb am găsit varianta mai short la varianta short.
Videoclipul are un final mai speșiăl, așa cum Common ne-a obișnuit.
Și cealaltă melodie cu șfârșit miștol.
Sunt în sprit soul-hip-hop seara asta, iertare naționalistului din mine.
L-am găsit pe DeviantART(ca de obicei). El e Gyaban și impresionează prin felul de a modifica fotografiile astfel încât acestea să inspire o lume fantastică și puțin umoristică cu o tentă neagră, cam ca astea:
Instopabilul înotăcios e prea tare.
–
–
Și alea aproape la fel de negre ca cerul gurii lu soacră-mea:
(de fapt soacră-mea e o dulce, da sună bine comparația. Suczemoa madam).
–
–
–
De Mestecat 