De la băieții ce promovează valorile populare, mai vine o piesă de rupt gura târgului.
Ține-ți bine maxilarul:
Latest Entries »
Nu, ceva mai badass, awesome și mutherfergaliciousfunky ca filmul ăsta nu o să mai apară în 1000 de ani!
Mulțumesc Radio Guerrilla, cu 2 de ”r” și 2 de ”l” că azi mi l-a îndesat pe Skinner în ureche. A gâdilat puțin dar a fost mai mult decât satisfăcător, a fost…epic!
Apropo, pe site-ul lui am găsit următoarea imagine și comentariul aferent:
jesus saves. the rest of us need to make backups
Hello, Hello,
O să apară Sin City: A Dame to Kill For și vine în forță cu noi personaje interpretate de Joseph Gordon-Levitt și Josh Brolin care a jucat un rol impecabil în No Country for Old Men.
Sper ca filmul să se ridice la standardul impus de Sin City și mă bucur că l-au ținut pe platouri pe Bruce Willis, personajul lui fiind elementul ce făcea conexiunea între poveștile expuse în primul film, astfel fluidizând întreaga operă a lui Frank Miller(Robocop, 300) și Robert Rodriguez(Grindhouse, Once upon a time in Mexico). O altă apariție plăcută în film este Ray Liotta care joacă în filme bune de când îmi curgeau bale la gură savurând Goodfellas.
Se pare că filmul va rula în America începând cu data de 4 octombrie, așa că sper ca până de Crăciun să apară și prin satele de la noi.
Până atunci, recomand să vă umpleți timpul cu Killing Them Softly, dar să nu vă așteptați la acțiune non-stop, mii de gloanțe ce evită să-l lovească pe protagonist și găleți de sânge aruncate pe lenjeria proaspăt călcată. Acesta este un film frumos, ordonat, calculat, ce stă cuminte în bancă până la final, apoi se ridică calm, dă lovitura de grație și pleacă prin ploaie cu o țigară în colțul gurii, nepăsându-i că aceasta se va stinge în următoarele 5 secunde.
Vizionare plăcută.
S-a lansat filmul documentar Sound City, al cărui director a fost nimeni altul decât zeitateea lui, Dave Grohl!
Şi că tot veni vorba de piraterie, Dave a zis:
Revenind la film, tot ce pot să spun e că nu am mai văzut de mult un documentar atât de BADASS! Ca acţiune, totul porneşte când compania de discuri Sound City se închide, iar Dave vrea să aducă un tribut locului ce l-a lansat pe el şi trupa Nirvana în neantul plin de păsărici, bani şi droguri recreaţionale, numit Rock!
Nu vreau să dau detalii pentru că nu mă pot abţine să povestesc despre toate numele mari ce şi-au înregistrat albumele în Sound City, dar în acel loc s-a scris o mare parte din istoria rock-ului şi după părerea mea clădirea ar trebui declarată muzeu.
Un mic teaser:
Monty Freaking Python!
Sunteți sătuli dă programe de comedie expirate, răsuflate, copiate și alte căcaturi împrăștiate pe la televizor?
Te-ai săturat de glume pentru cocalari și decoltee aruncate pe ecran pentru a atrage ochiul ce s-a format să detecteze formele sferice flasce, la fel de eficient ca și rechinul ce simte picătura de sânge de fecioară în mii de milioane de miliarde de picături sărate ale oceanului.
Am i bitter enough?
Acu urmează recomandarea:
Și filmul pe care-l recomand din partea lor: Life of Brian unde Brian este confundat cu Isus. Simply genius!
Ideea e că Monty Python nu fac doar comedie, dar în glumele lor au găsit loc să strecoare întrebări ce ne macină pe mulți dintre noi (zic eu), la care aplică o logică atât de simplistă și eficientă, că-ți vine să-i dai palme lui papa.
Downloadați, șăruiți și vozionați.
Sven Hassel are darul de a transforma orice poveste macabră într-o glumă și chiar mai mult, o glumă bună.
Acesta a început să scrie ”după” ce a luptat în al II-lea război mondial, făcând parte dintr-o unitate disciplinară compusă din criminali și persoane nu tocmai cu toate rotițele-n mișcare. Mmenționez că ”după” ar trebui să se-nțeleagă că a terminat războiul ca prizonier în diverse lagăre rusești, acolo lucrând la prima carte.
A reușit să scrie 14 cărți pe același subiect și anume războiul și efectele acestuia asupra lui, a camarazilor și a tuturor personajelor prinse în acel conflict.
Povestește cărțile la persoana I și arată situația soldatului de pe front și mecanismele de tortură naziste de care nu scăpau nici nemții cei mai înflăcărați.
Hassel reușește să aducă răsturnări de situație puțin așteptate, astfel încât de la o glumă la care râzi cu gura la urechi, în momentul următor îți prezintă un personaj într-o stare atât de amarnică încât ți-e rușine că ai avut șansa să te amuzi cu 10 secunde în urmă.
În toate cărțile lui îți arată că poți fi prieten cu oricine, indiferent dacă e de altă rasă sau că te-a spintecat cu un minut în urmă, găsind asta cel mai frumos omagiu adus păcii, toleranței și acceptării.
Ar fi bine ca astfel de cărți să fie obligatorii în USoffuckingA și alte țări ce născocesc tot felul de conflicte mondiale doar de dragul bibliei/coranului și a banilor.
Cărțile lui Sven Hassel:
Legiunea blestemaților (De fordømtes Legion) – 1953
Blindatele morții (Døden på Larvefødder) – 1958
Camarazi de front (Frontkammerater) – 1960
Batalion de marș (Marchbataillon) – 1962
Gestapo (Gestapo) – 1963
Monte Cassino (Monte Cassino) – 1963
Lichidați Parisul (Likvidér Paris) – 1967
General SS (SS-Generalen) – 1969
Imperiul iadului (Kommando Reichsführer Himmler) – 1971
Moarte și viscol (Jeg saa dem dö) – 1976
Drum sîngeros către moarte (Glemt af Gud) – 1977
Curtea marțială (Krigsret) – 1979
Inchisoarea OGPU (GPU-Fængslet) – 1981
Comisarul (The Commissar) – 1985
Sursă: Wikipedia
Share after reading!
Îl ascult de ceva vreme pe WoodKid pentru că are un timbru vocal ceva mai special decât toți bătrânii adolescenți din boys-band-uri.
În plus, videoclipurile lui sunt bestiale și încearcă să spună o poveste, o saga.
–
–
Și un duet cu uimitoarea vcce a Lanei del Rey:
–
Hav ă nais dei!
De curând am terminat Dansul Dragonilor și am rămas cu gura căscată, numai bun de prins muște.
De când citesc Jocul Tronurilor îmi zic zilnic că George Martin nu mai are cu ce să mă surprindă și sunt sigur că și-a folosit toți așii din mânecă ca să mă ia pe nepregătite.
Mă înșel de fiecare dată.
De fiecare dată-mi iau un șut în boașe.
De fiecare dată îmi omoară un personaj iubit.
De fiecare dată îmi torturează orele de dinainte de culcare.
George R. R. Martin, ești un călău sadic și nedrept dar eu iubesc să te citesc.
Boule! De ce l-ai ucis?!
N-are legătură cu noi începuturi și rezoluții(dacă tot am împrumutat termenul ăsta de la americani), ci e vorba de 2013, 13, 13, 13.
Sper că v-am ridicat buna dispoziție, o zi frumoasă ca muzica de mai sus.
De Mestecat 