Ca să mă asigur că lumea nu o să mă considere un mass murderer al patrupedelor și un ghiavol făr’ di suflet, mărturisesc că iubesc câinii şi consider că îşi merită pe deplin titlul de „Cel mai bun prieten al omului” ţinând cont că prin munți, un câine mi-a demonstrat că e mai deștept ca mine și m-a salvat de la multe ore de rătăcit pe trasee necunoscute.

Așa, acum că mi-am asigurat o portiță de scăpare pot să zic asta: Toți câinii vagabonzi trebuie castrați, eutanasiați, ținuți într-un adăpost sau reabilitați și dați spre adopție. Străzile, blocurile și parcările ar trebui să fie dog-free astfel încât copii să se poată juca leapșa printre blocuri fără frica de a fi urmăriți și mușcați de câinii comunitari.
Da da da, știu că e păcat și că și ei e un suflet, știu că și câinele vrea iubit și că dragostea trece prin stomac, dar trebuie să ne asumăm rolul de HamHitler și să curățăm societatea de câinii nedoriți. Chiar nu e nimeni care să-mi împărtășească punctul de vedere?

Pe când s-a votat legea pentru eutanasierea patrupedelor gunoiere-scormănitoare, toate babetele ce aruncă resturile de la cină pe geamul de la balcon, au sărit ca pudelul la gâtul parlamentarilor ce-au pus legea la vot(singura lege folositoare), nu cumva să le elimine singura sursă de afecțiune și recunoștință ce-o cunosc ele când copii nu le sună și nepoții strâmbă din nas când dau de mirosul de naftalină.
Și na uite că hârâielele scoase de doamnele îndurerate au dat roade și legea nu a fost aprobată. Deci, am spus deci, câinii au mai câștigat ceva timp de stat cu burta la soare, plini de puruci cu chef de migrare, cu guri mirositoare și canini cu tartrul tare(ai văzut ce-am făcut?).
Așadar, câinii au văzut că au scăpat de seringi și ace așa că s-au pus pe capsat cururi. Acum câteva săptămâni un copil a fost omorât prin Constanța parcă, nu am mai găsit știrea, dar uite că au omorît un copil și aici în Dărmănești.
Articol 1.
Articol 2.
Ce mă intrigă e că nici o babă nu a ieșit să huruie acum că un copil a murit, doar familia acestuia mai are puterea să bocească, restul babelor iubitoare de (câini)vagabonzi stau bine merci acasă și se mai gândesc ce să facă de mâncare astfel încât la sfârșitul mesei să le rămână și ceva de împărțit haitei de la cota 0.
Trăiți căței că trăiți bine…până dați bot-în-bot cu mine. Atunci om vedea cine mănâncă pe cine…cred că voi pe mine.