Demult, când eram ceva mai mic și neștiutor am dat peste un documentar cât se poate de serios care vorbea despre pericolele ce ne pândesc și ne amenință atunci când intrăm în contact cu un firicel de fum din păianjenul fumuriu.
Documentarul m-a influențat atât de mult încât mi-am propus ca niciodată în viețișoara mea să mă las pradă acestei molime distrugătoare de ochelari de cal, supunere și spălări de creier.
Am zis: Nu, nu, nu! Voi fi un cetățean la locul lui și întotdeauna voi privi în pământ când voi fi batjocorit iar autoritățile vor fi mai presus decât familia mea, îi voi servi întreaga viață ca un pionier și voi muri pentru patrie și banii lor.
Dar toate planurile mele s-au năruit într-o zi oarecare când un coleg m-a chemat la el să cercetăm.
Cum am intrat pe ușa apartamentului, privirea mi s-a încețoșat și papilele gustative s-au unit sub o poftă extraordinară de…de…de molimă fumurie!
Am înaintat cu ochii împăienjeniți spre prietenul meu iar nările îmi erau atât de dilatate încât am stârnit un curent care a stins toate lumânările(prietenu a fost debranșat de la curent) dar simțurile mele au reușit să localizeze țigara și prin întuneric(poate pentru că la un capăt strălucea), am întins mâna, am luat-o între degete și am simțit un fior pe șira spinării iar balele îmi curgeau în găeată.
Un fum, atât a fost de ajuns să deschid ochii, vedeam peste tot măgari și vaci și boi și diavoli cu serviete, hârtii cu putere și cruci purtând un bici în mână, vedeam ce nu-mi era permis, am mușcat din mărul interzis și șarpele-mi era prieten….și fumega.
Și doamne, ce poftă-mi era de ceva dulce!
Acum prieteni, ca să nu faceți greșeala mea vă prezint documentarul respectiv, poate voi veți fi mai puternici decât acest umil fumegător.